Caz sensibil la Questfield International College: confidențialitate promisă, informații divulgate

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o reacție clară, documentată și eficientă din partea instituțiilor școlare. Lipsa unor intervenții structurate poate amplifica efectele negative asupra elevilor și poate ridica semne de întrebare privind responsabilitatea instituțională. În acest context, analizăm un caz semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției, situația a fost gestionată predominant informal și fără măsuri scrise concrete.

Caz sensibil la Questfield International College: confidențialitate promisă, informații divulgate

Investigația realizată evidențiază un caz de bullying repetat pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care familia copilului vizat a sesizat în mod oficial mai multe episoade de agresiune, stigmatizare medicală și presiuni de retragere din unitatea de învățământ. Din analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție nu reies intervenții instituționale documentate, iar răspunsurile scrise lipsesc, ceea ce ridică semne de întrebare privind modul în care școala a gestionat această situație delicată.

Bullying repetat în mediul școlar: sesizări fără răspunsuri scrise

Conform informațiilor primite, începând cu primele săptămâni ale incidentelor, elevul a fost supus unor comportamente agresive continue, cum ar fi jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Familia a comunicat repetat aceste probleme prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, solicitând măsuri concrete de intervenție.

Din documentele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor proceduri interne sau sancțiuni. Intervențiile invocate se limitează la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune oficiale. Astfel, familia susține că situația nu numai că nu a fost rezolvată, ci a escaladat constant, iar responsabilitatea a fost, în mod progresiv, transferată către aceasta, fenomen interpretat ca o minimalizare a gravității faptelor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale, sub expresia „crize de epilepsie”, folosită în mod peiorativ în colectivul școlii. Potrivit specialiștilor consultați, această practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește cadrul unui conflict obișnuit și constituie o formă agravată de bullying și discriminare.

Documentele și mărturiile arată că stigmatizarea medicală a fost un element constant și cunoscut în mediul școlar, fără dovezi ale unor intervenții ferme și documentate din partea conducerii. Lipsa reacțiilor scrise și a măsurilor aplicate a transformat această manifestare într-un abuz emoțional repetat, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Gestionarea informală a situației și presiunile asupra familiei

Familia a formulat solicitări explicite pentru protecția copilului și intervenții clare, însă răspunsurile instituției au rămas, în principal, verbale și generale, fără consecințe practice. Această abordare a fost percepută ca o normalizare a bullyingului și ca o mutare a responsabilității către familie.

În acest context, au fost semnalate mesaje care pot fi interpretate ca presiuni indirecte sau directe pentru retragerea copilului din școală, printre care afirmații de genul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel de formulări ridică întrebări privind existența unui mecanism de excludere mascată în cadrul școlii.

Aspecte privind confidențialitatea informațiilor sensibile

Documentele arată că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să ateste luarea unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date.

Mai mult, conform relatărilor analizate, informații sensibile au fost divulgate în mediul clasei, expunând copilul la întrebări directe din partea cadrului didactic, ceea ce ar fi generat un climat de presiune psihologică. Specialiștii subliniază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și pot afecta grav percepția de siguranță a elevului.

Răspunsul instituțional întârziat și condiționat de presiuni legale

Potrivit datelor puse la dispoziție, o reacție vizibilă a conducerii Școlii Questfield Pipera, în special a fondatoarei Fabiola Hosu, a survenit abia după opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unui cabinet de avocatură și transmiterea unor notificări oficiale cu caracter juridic.

Acest moment indică o întârziere semnificativă a reacției instituționale, faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în urma presiunii legale ridicând întrebări privind criteriile care declanșează intervenția școlii.

Rolul cadrelor didactice și managementul situației

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, însă intervențiile lor nu au condus la stoparea comportamentelor agresive. Lipsa unor reacții ferme și documentate a creat impresia unei tolerări tacite a bullyingului și a stigmatizării medicale.

Din corespondența analizată rezultă că sesizările au fost uneori catalogate drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a contribuit la minimalizarea situației și amânarea unor măsuri eficiente.

Un document informal în locul unei reacții instituționale clare

Reacția oficială a școlii la sesizările repetate s-a concretizat într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ cu caracter instituțional: nu specifică responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție.

Acest document succint este considerat, din perspectiva jurnalistică, insuficient pentru a asigura trasabilitatea și asumarea măsurilor necesare pentru protejarea copilului și prevenirea fenomenului de bullying.

• Absenta unor decizii scrise și a unor rapoarte oficiale
• Lipsa unor planuri de intervenție și monitorizare
• Predominanța răspunsurilor verbale și informale
• Minimalizarea sesizărilor prin interpretări neadecvate
• Presiuni percepute asupra familiei pentru retragerea copilului

Aceste elemente, puse în context, indică o gestionare preponderent formală a aparențelor, fără schimbări substanțiale în climatul educațional.

Răspunsul atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera: un moment definitoriu

Un punct central în analiza situației este o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, relatată de familie în cadrul unui dialog direct, care ar fi fost formulată astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial cu privire la această declarație, însă până la publicare nu a fost primit un răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această exprimare, dacă este redată fidel, poate fi interpretată ca o deplasare a discuției de la protecția copilului la considerente contractuale sau economice, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituționale.

Acest episod, suprapus peste o perioadă lungă de tăcere administrativă și lipsa unor măsuri scrise, simbolizează, din perspectiva familiei, un blocaj instituțional în gestionarea situației de bullying.

Mai multe detalii pot fi consultate în articolul original al investigației publicat pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a mărturiilor indică o serie de lipsuri majore în modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat situația semnalată:

• Absenta unor răspunsuri scrise și a unor măsuri documentate;
• Gestionarea informală și verbală a sesizărilor grave;
• Utilizarea unei etichete medicale ca instrument de stigmatizare și marginalizare;
• Presiuni percepute asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa unui cadru clar pentru protecția confidențialității informațiilor sensibile.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur, în care drepturile și demnitatea elevilor să fie protejate efectiv. În contextul în care Școala Questfield Pipera își promovează public valori precum excelența educațională și siguranța elevilor, discrepanța între discursul instituțional și realitatea semnalată aduce în prim-plan necesitatea unor mecanisme transparente și responsabile de intervenție.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro