Într-o zi marcată de durere și amintiri neplăcute, Ioana-Izabela Odor, una dintre victimele violențelor din 13-15 iunie 1990, a împărtășit povestea sa cutremurătoare. Această femeie, care a devenit un simbol al luptelor pentru democrație, continuă să ceară adevărul despre evenimentele care au lăsat cicatrici adânci în istoria României.
Un Adevăr Neuitat: Mărturia lui Ioana-Izabela Odor
În dimineața zilei de 14 iunie 1990, imaginea dureroasă a unei femei în rochie albastră, smulsă din mijlocul Pieței Universității de către mineri, a devenit un simbol al brutalității și represiunii. Ioana-Izabela Odor, cercetătoare la Institutul de Metrologie, a fost una dintre persoanele care au trăit pe propria piele violențele acelei zile fatidice.
Contextul Evenimentelor din Iunie 1990
Pe fondul tensiunilor politice din România post-comunistă, Piața Universității a fost ocupată timp de 52 de zile de protestatari care se opuneau revenirii foștilor activiști comuniști la putere. În dimineața de 13 iunie, autoritățile au decis evacuarea protestatarilor, iar Izabela se număra printre cei care au refuzat să părăsească baricadele.
Întâlnirea cu Violența
În dimineața zilei de 14 iunie, Izabela a observat cum un bărbat în vârstă era bătut de un grup de indivizi. Încercând să intervină, a devenit ea însăși ținta violenței. “Mi-au dat cu bastoanele de cauciuc. M-au înconjurat și au început să mă lovească”, povestește ea cu tristețe. În acel moment, nimeni nu a sărit în ajutorul ei, iar unele femei din jurul ei aplaudau scena.
Consecințele Asaltului
După ce a fost eliberată, Izabela s-a întors acasă, unde vecinele au ajutat-o să se recupereze. “Eram vânătă pe spate, pe șolduri, pe brațe. Aveam un dinte rupt”, își amintește ea. Această experiență traumatizantă a rămas cu ea, lăsând urme adânci în sufletul său.
Un Simbol al Reprimării
Imaginea sa, cunoscută sub numele de “femeia în rochie albastră”, a fost distribuită în întreaga lume și a devenit un simbol al suferinței și al luptei pentru libertate. “Am fost martoră la ceea ce a făcut Ion Iliescu și nu voi uita niciodată”, afirmă ea. La 10 ani după evenimente, fostul președinte a fost acuzat de crime împotriva umanității, iar Izabela a declarat că este esențial ca justiția să își facă datoria.
Reflecții asupra Justiției
În prezent, Izabela continuă să aștepte ca adevărul să iasă la iveală. “Am făcut plângere pentru ceea ce mi s-a întâmplat, dar dosarul a fost tergiversat”, explică ea. Cu toate că a trecut timpul, dorința de justiție rămâne la fel de puternică.
Un Viitor cu Speranțe
Acum, la 74 de ani, Ioana-Izabela Odor își urmărește viața din apartamentul ei modest. Deși se deplasează greu, ea rămâne activă și informată. “Există forțe care se opun democrației în România”, avertizează ea, exprimându-și speranța că dosarele Revoluției și Mineriadei vor ajunge în sfârșit la o concluzie. “Vreau ca adevărul să iasă la lumină și să nu se mai repete astfel de atrocități”.
Întrebări Frecvente
- Ce s-a întâmplat pe 14 iunie 1990? În acea zi, protestatarii din Piața Universității au fost atacați de mineri, iar multe persoane au fost rănite.
- Cine este Ioana-Izabela Odor? Este o cercetătoare și victimă a violențelor din timpul mineriadei, devenită simbol al luptei pentru democrație.
- Ce a cerut Izabela Odor de la justiție? Ea a cerut ca adevărul să iasă la lumină și ca cei responsabili să fie trași la răspundere.
- Care este impactul imaginii sale? Imaginea sa a devenit un simbol internațional al suferinței și al luptei pentru libertate în România.
- Ce speră Izabela pentru viitor? Ea speră ca justiția să iasă în sfârșit la lumină și ca tinerii să înțeleagă importanța democrației.
Ioana-Izabela Odor continuă să lupte pentru dreptate, iar povestea ei este un apel la conștientizare. Vă încurajăm să comentați și să distribuiți acest articol pentru a răspândi mesajul adevărului și al justiției!
Sursa text și foto: actualitate.net
